Sistemul de educatie actual este gresit. Stiu, este o concluzie banala, cu care, probabil, foarte multa lume este de acord.
De ce sunt de acord si eu cu acest lucru? Pentru ca sistemul educatinal (nu neaparat cel romanesc, dar mai ales el) priveste copilul (5-7 ani) ca o materie prima, iar absolventul (16-23 ani) drept produs finit. Se discuta mereu ca trebuie crescute standardele in educatie, ca trebuie sa avem profesionisti (din ce in ce mai performanti) si prin urmare continuam sa ne rulam copii in linii industriale de “asamblare”: instalam matematica, implementam cititul, adaugam fizica, chimie, istorie ….
Privind retrospectiv, pana nu de mult, era nevoie de “muncitori” repartizati pe randuri si coloane care sa faca anumite operatii cat mai productiv posibil. Aceste persoane citeau aceleasi carti, aveau aceleasi raspunsuri la intrebari, reactionau identic la un anume stimul, samd.
Din fericire, astazi, este foarte putin important daca ceea ce stim sau ce facem este la fel cu ceea ce stiu sau fac ceilalti. Valoarea este adusa de acele persoane care gandesc diferit, care fac lucrurile diferit fata de ceilalti, care reactioneaza diferit in anumite situatii.
In aceste timpuri in care schimbarile sunt rapide si radicale, avem nevoie de oameni care sa (auto)invete rapid si care sa fie capabili sa se adapteze la situatii noi cu o viteza mai mare sau cel mult egala cu cea a aschimbarilor care au loc.
Prin urmare reforma in educatie ar trebui sa se orienteze catre a invata copiii sa invete, sa utilizeze informatia, sa se adapteze astfel incat sa fie capabili sa fie Diferiti.
Randurile si coloanele trebuie rupte. Cubul trebuie spart!
