Aseara am fost la teatru … sugestia lui Daniel fiind una excelenta atunci cand a fost sa aleg o piesa din cele ce compun festivalul EuroArt Iasi 2010.
In aceasta piesa moartea este trasa de mustata, este sarutata cu foc, este pusa la masa si invitata sa bea, sa fumeze si chiar sa admire un fund deosebit … si toate acestea conectate la realitati sociale, politice …
Un bulgar, un sarb si un roman muncitori pe un santier din Austria isi plang prietenul, mort intr-un accident stupid, alaturi de familia acestuia si de o bocitoare profesionista. Actiunile si povestile hazoase (la care realmente am ras in hohote) au fost sparte cu multa maiestrie de momente tristete.
Incercand sa se adapteze intr-un mediu nou, participantii la priveghi profita de prilej pentru a aduce cu ei povesti incredibile din lumea din care au fost dislocati, dar si din viata lor curenta din care, pana nu demult, a facut parte si mortul. Bocitoarea asigura liantul acestor povesti cu o maiestrie deosebita.
Lacrimi, hohote de ras, vodca, zacusca si friptura de pui, tigari, cazacioc, spirala imping firescul spre grotesc, dar toate acestea pentru ca moartea face viata suportabila:
“Moartea e acolo unde nu suntem noi!” sau “Ce bine de aia care mor repede …. ei sunt morti de mai multa vreme decat o sa fim noi”.
A fost o seara frumoasa!
